Prizonier

Lovesc cu pumnii,

tăcerea mă omoară,

și urlu-n disperare

precum în cușcă

o fiară!

mă zbat printre cadavre,

și sfâșii tot în jur

tânjesc după dreptate

și-un strop de adevăr...

înconjurat de fiare,

un om înlănțuit,

refugiat în gânduri

și-n haos înrobit,

lovit de mâna sorții

dar încă nu zdrobit,

trăiesc printre morminte,

un veșnic strigoi,

văd soarele în ceață

cu ochi pustii și goi...

cu mori de vânt

în van mă războiesc,

dar nici nu cad în lături

cât încă mai trăiesc,

și de-oi muri,

mă jur,

o fac cu fruntea sus

căci soarele-i tot soare,

chiar dacă-i la apus...