Zbor



Sunt prizonier în propriul meu suflet,
mi-e dor de soarele de dupa nori,
mi-e dor de aripa ce zboara vazduhul despicand,
…Dar eu sunt prizonier si lanturi ma doboara,
Si mor încet si trist ma sting uitat de toti,
Ca focul ce se mistuie cand toti au adormit…


Sunt prizonier în turnul de clestar,
Fara pereti, fara zavoare, si fara gratii,
Doar cerul si un hau de disperare,
doar cerul si soarele arzand demonic,
doar soarele si eu plangand isteric…


ma doare fiecare gand si ma înteapa orice șoapta,
am rani adanci si lacrimi pe obarjii arsi de soare,
am doar singuratatea si lipasa ta ce doare,
nu am nimic afara de singuratate….


As vrea sa evadez din tot ce ma înconjoară,
As vrea sa fiu si eu ca vantul care zboară,
Sa am aripi spre infinit sa pot zbura ușor,
Sa las în urmă tot ce ma raneste si ce doare,
Sa uit si eu de toti cum au uitat de mine ei,
Sa fiu purtat pe aripi de vultur calator,
Sa ard ca Pheonix mereu de al tau dor,
Sa zbor din asta lume rece si sa mor…