Urmăream, zilele acestea, jurnalul de stiri al unei televiziuni comerciale, care incerca sa ne imformeze cu privire la problemele pe care le întampina imigrantii straini care ajung pe teritoriul tarii noastre, si in timp ce ai nostri plecati peste hotare dau drept motive traiul greu de acasa si lipsa unui spatiu adecvat intemeierii unei familii, sau desfasurarii unei activitati care sa fie si banoasa dar si fara riscuri, un imigrant chinez m-a facut sa ma gandesc serios daca nu cumva noi tratam superficial problema bunastarii si a inplinirii punand pe primul loc banul si tot ceea ce implica bunastarea materiala dusa de cele mai multe ori la exreme.
    Întrbat fiind care este cea mai mare realizare a lui de cand este in România si munceste, evident ,,la negru,, cetațeanul chinez a raspuns in cea mai strâmba romana posibil, dar in acelasi timp si plin de multumire si o oarecare mandrie paternă:,,-Tre baieti, frumosii...ca la noii nu  voia decat unul...,,

    Și ma intreb, oare cati dintre cei plecati, pot spune ca cea mai mare implinire a lor sunt copii, doi sau trei sau mai multi, cati dintre ei nu isi pierd prin straini sanatatea muncind si luptand sa cladeasca ceva care mai apoi nu are cui sa rămână, cati dintre cei care pleaca se intorc cu 3000-4000 de euro si cu o masina cat mai tare, in care in loc de un copil care sa le duca numele mai departe, au un catel de care au grija mai multa decet au de propria viata, oare cati dintre ei nu regreta anii pierduti intre straini departe de cei dragi...??! Dar asta e o alta poveste cu alt final in care fiecare este autorul si protagonistul propriului destin. ceea ce vroiam sa subliniez este faptul ca un popoe precum cel chinez stie ce inseamna familia si ce valoare are chiar comunisti fiind, pe cand noi am uitat-o de foarte mult timp desi avem pretentia ca traim intr-o tara democratica... dar pana la urma fiecare pasare pe limba ei piere...!