Izvor

   Am înterbat cerul si am ascultat ploaia,

Am lovit cu toiagul stanca de cremene,

Am cerut în desert dar nu avea nimeni,

M-am razvratit împotriva mea si a cerului,

Am plans ca un copil si am urlat ca un nebun,

Am asteptat rasaritul doar ca sa vad apusul,

Dar la un moment dat m-am plictisit

                Si atunci…

 

     M-am îmbracat cu haina perseverentei,

Mi-am pus mantaua întelepciunii,

Mi-am încins mijlocul cu centura curajului,

Mi-am încalțat sandalele calatorului,

Mi-am luat în spate traista cerșetorului,

În suflet mi-am pus setea de cunoastere,

Şi am pornit sa caut izvorul….

 

        Pe drum….

 

     Am întalnit pomul și omul dintâi,

Am vrut sa mușc dar o facuse el pentru mine,

Și atunci am spart tablele legii,

Mi-am construit în mine un altar si un vitel de aur,

Mi-a fost greu să îl port si atunci l-am dărâmat,

Am început sa urc un munte plin de maracini,

Am cazut în genunchi si am plans amar,

M-am ridicat,

Mi-am dat valul de pe ochi la o parte,

Şi iar am pornit tot mai sus catre soare….

   Urcam ostenit si uscat în mine ca un ciulin,

Îmi era iarași sete, mă ardea gura și buza-mi secase,

Am cazut în genunchi așteptandu-mi sfârșitul…

 

         Dar minune…

 

  Un susur suav si plin de speranță,

Mă terzește din visu-mi adanc de mormant,

E susur de apa, e suav si bland,

Ma bucur ca un copil si plang ca un nebun,

Privesc iar apusul în lumina rasaritului de maine,

Nu e un vis e sigur veșnicia…

 

    Am cautat-o în viata mea toata,

Și ca nisipu-am tanjit dupa un strop de apă

Și acum e aici o pot simți cum pași-mi îndeamnă,

Și setae îmi stinge, cum dorul de ura ușor mi se stinge,

Cu palma sa calda obrazul mi-atinge,

Iar buzele îngână-n cor de uimire

              -IUBIRE-