Imperfecțiune.

De ce mi-ați rupt aripa păsării Phoenix?

De ce mi-ați frânt spre ceruri zborul?

M-ați ars pe rug și ați aruncat

în Gange cenușa vieții mele

       risipindu-mi în vânt viitorul.

Se zguduie pământul cu putere.

Azi vine Buddha, oare, sau Cristos?

Dar știu, eu n-o să mă mai nasc în veci cu trupul

Căci risipit îmi e pe maluri paralele

       și în pământul meu eu nu am nici un os.

Și mor ușor și lin plutind pe repezi ape,

Mă nasc în cer ca steaua ori lumina

Fără de chip, ori neagra greutate,       

Doar suflet rece poleit și-albastru

       pierdut în jos spre templele lui Hades.

Peste Cocytos din corn îi sun lui Caron

Să-și tragă luntrea către malul meu pustiu,

Dar este surd, ori poate mă refuză.

Dar sun într-una, și-l chem sperând mereu

       și...doar suspinele-mi răspund din râu.

Tăcut și trist mă reântorc la Gange,

Să fiu din nou purtat de valuri către mal,

și să atârn de stânci, ca bunul Prometeu,

să mor ușor și lin la imfinit

       până ce-o să-mi fie trupul reîntregit.