De multe ori mă întreb de ce omul, și nu numai el, simte nevoia de a interacționa cu cineva din apropiera sa, cu semeni ai săi, și de fiecare dată când cred că am aflat răspunsul la dilema mea, se ivește o alta aproape de fiecare dată sub forma lui ,,DE CE?,, De ce am eu nevoie de cineva în fața căruia să îmi deschid inima? De ce em nevoie de cineva să îmi fie aproape atunci când sunt singur? De ce simt că mă apasă ceva pe piept și nu pot respira atunci când sunt nervos, trist, supărat, ori extrem de fericit, și de ce totul revine la normal atunci când pot să mă destăinui persoanei celei mai apropiate mie? M-am întrebat de zeci ori și tot de zeci de ori am rămas cu aceeleași nedumeriri...
Poate că răspunsul e unul simplu, sau poate ca eu nu știu să imi dau seama care este, poate ca e nevoia de a împărtăși cu persoanele dragi tot ce trăim și ce simțim, poate că e nevoia de a dărui din bucuria sau durerea noastră celor care ne sunt aproape pentru a putea să trecem mai ușor peste ceea ce ne bucură sau ne face să suferim peste măsura puterii noastre de a îndura, sau poate că motivul este identic, dacă nu chiar acelaș, cu cel care ne face să împreunăm două mâini atunci când sufletul nostru se înalță în rugăciune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu