Ploaia.

   Nori negri de ploaie acoperă orizontul,
ca fumul de țigară ce acoperă fața
unui fumător...Păsări uluite
împresură amurgul pustiu...
Vuiește viu vântul izbind ramuri crude
și-un țipăt de vultur se aude departe...

   Tăcere...un scurt circuit iscat undeva...
sus in ceruri...se lupta aprig demonii...


   E noapte... și dracii dansează demonică horă
Și Lucifer însuși domnește satanica oră.
Bubuie biciul izbit de coline
și tremură huma călcată de ploaie...
Satanică vreme și gingșe lacrimi
coboară din ceruri...


   E liniște sfântă...clătită de ploaie
adoarme sus luna. O mâță ca smoala
tovarășă-mi este și-n ochii de demon
citesc a ei bucurie și-i simt răutatea
ce-mi umple odaia.


    Afara e pace...