Oscilații



  Cad ploi și îngeri din cer,
Cu aripi de fier, de plumb si oțel,
Vuiește văzduhul și bubuie cerul,
Se sparge tăcerea în mii de cristale
Iar eu sper zadarnic să simt biciuirea
Sau alintarea buzelor tale…

  Ma ard picurii ploii de lacrimi,
Îmi biciuiesc ochii cu luciri de iad stelele,
Iar eu scrijelesc pe-un perete de ură,
Cu cunghii tocite și urme de sânge, singurătățile…

  Mi-e inima grea ca de plumb,
si rece ca un cub de oțel,
iar sufletul de rugină mi-e plin,
cum dinții de șarpe sunt plini de venin…

  Ce pot să mai fac să alin durerea…?!
Să mă ridic dintre îngeri ori demoni,
Să mă înalț iar la stele cu aripi de foc,
Să mă îngrop în pământ cu picurii reci,
Ori să aștept iarăși zorii și odată cu ei
Să mă iei și pe mine atunci când tu pleci???....