Lacrimi


  Plang …și lacrimile mele îmi ard adânc obrazul…
Să râd…? – De ce să râd nu am motive…
Am doar motive să fiu trist… o mie chiar…

  Furtuna vieții mă lovește ca traznetul copacii cei voinici
Ori în noroi căzut îmi plâng de mila
Și poate mâine vesel din nou să mă ridic…

  Eu te iubesc mă crezi sau poate nu…
Ca veșnica dilemă ce Hamlet o trăia
Mă zbat și eu pustiu între a fi sau nu…

  O urma de visare mai am în mine încă
În suflet plang ca un copil orfan și fără casă
Dar nu arăt căci vreau să par de stâncă…

  A fost un timp când încă mai visam, și poate-o să mai fie…
Acum suspin în plină primăveră
Ca si pădurea dezgolită în toamna prea pustie…!