Ratacire


  E noapte iar si e pustiu in mine,
Ca un copil suspin si plang de dorul mamei sale,
Si strig la stele din ele sa-mi cobori în cale
Dar în zadar suspin si plang, cand noaptea e amara
Oricat as vrea de mult tot nu pot fi cu tine…


  Ma dor si ochii, si mainile ma dor,
Am inima uscata si ochii înnecati în lacrimi reci
As vrea sa îngan o ruga dar am doar vorbe seci,
Ma roade ca un vierme tristetea fara mila,
Si gandurile toate în tina ma dobor.


  Mai strig o data… ecoul îmi raspunde repetat,
Cu ce-am gresit în viata, si care-o fi al meu pacat…?!
As vrea sa mor o clipa sa ma ridic la cer,
Sa bat la poarta ferecata, sau poate la fereastra,
Si fara sovaiala sa cer de la Luceferi o dreapta socoteala…


  Oricat as vrea aceasta nu pot s-ajung la stele,
Mi-a frant azi soarta zborul cu umbra de îndoieli,
Iar mintea nu-mi ajunge la al luminii nimb…
O fi iubirea calea spre Marele Zidar,
Sau moartea ma va face cenusa iar si iar…???