Nu pot...


   Am mii de gânduri pustii și reci
ce îmi întunecă tenebrele gandirii,
mă lupt cu ele pe mine să mă birui,
și-mi smulg din piept trecute amintiri,
și vorbe ce azi sunt ca niște pietre seci...


   Nu pot să mă revolt, ce am nu pot să spun,
mă învârt în jurul meu ca un nebun,
din mine o voce spune pereții să-i lovesc,
rațiunea mă oprește și-mi spune să iubesc,
vreau cerul meu să-l rup in stele pieritoare,
vreau viața să o simt pierindu-mi la picioare,
să strig cât pot de tare că astăzi vreau să mor,
și printre norii palizi să fiu și eu un nor...


   Dar eu nu pot, și nu am dreptul să plutesc,
sunt obligat de cerul prea înnalt
să sufăr în tăcere , să nu pot să vorbesc,
să nu spun nimănui ce vreau și ce-mi doresc,
să pier când zorii zboară fără să te privesc...