Testament.

   Mi-e teamă să mor ca mâine,

mi-e teamă să plec de lângă tine,
îmi tremură mâna si glasul,
și-n ochi mi se naște o mare,
un văl mi se pune pe fruntea-mi senină
și tot ce iubit-am odată
în urma-mi rămâne
când se trage a morții cortină...

   Un cântec mai vreau să îngân,
iar buza-mi păgână mai vreau
s-o săruți înc-odată, iubire,
să tremure codrul, și ramul și lunca,
iar să se stingă a stelelor felinare,
iar mai apoi ochii sa-mi închid
să văd nemărginirea cât este de mare...

   Mai am înc-un act,
mai spun o replică si sunt gata de drum,
nu mă grăbi chiar acum,
am așteptat o viață ora aceasta,
iar ție ti-e greu o clipă să-mi lași de la tine...?

    Îmi iau haina sobră și spre tine mă pierd,
ți-am lăsat scris un vers pe un colț de caiet
citește-l când timp o să ai, căci azi mă grăbesc,
e tot ce am eu mai bun, o parte din sufletul meu,
e tot ce eu iți las, un dar de la al meu Dumnezeu,
e ultimul meu gând, și ultimul meu semn,
să nu uiți niciodată că TE IUBESC!!!