Foc bizar...

   Nori de fum mă înconjoară și ochii mă dor,

înconjurat de gunoaie și flăcări,

mi-e greu să trăiesc și mi-e teamă să mor...

   din când în când mai simt un strop de răcoare,

pe mâinile-mi arse până și umbra mă doare...

   alerg fără să știu unde,

pășesc peste cadavre reci și nepăsătoare,

mă afund în fum și gunoaie,

piciorul în loc să mă țină,

sub mine cedează și se îndoaie...

   sunt singur...

pierdut undeva-n dreapta lunii,

mă simt un gunoi aruncat prematur,

în afara lumii!

   și ard, mă mistui de doruri și jale,

scânteia mocnește plăpând,

dar crește mereu tot mai mare,

mă învălui mai mult în fum și uitare,

mă pierd în flăcări și fum nepătruns,

sunt una cu focul, fierbinte și crud,

și ard fără milă fiind de nestins...