Transcedental

   Caut un vis, și o urmă de iubire,

alerg prin gândurile lumii,

fără ca ea să știe măcar de mine,

îmi frâng zborul și aripile albe,

sperând în fapte și vorbe mai curate...

   mă urmărește teama,

Zi după zi și ceas de ceas,

La tot ce-i rău în astă lume

Nu vreau nicicum ca să iau seama.

   ating tărâmuri neumblate,

și visele-mi trăiesc

în lumi netulburate,

călătoresc cu timpul care vine,

și flori plantez in drumul meu,

să înflorească după mine...

   sunt solitar, ca vulturul pe culmi,

neînțeles ca hieroglifele-n morminte,

netulburat ca noaptea cea adâncă,

de neclintit în tot ce-i bun,

precum în munți o stâncă...

   și mă întorc din nou în astă lume,

cu defecte mii și cu, cutume,

îmi plânge sufletul și inima suspină,

iar fruntea-mi s-o ridic mi-e imposibil,

mă simt ca un copil orfan cerșind,

privit de mii de trecători prea impasibili...!!!