Teamă

  

   Clipele trec tot mai greu,

Noaptea e grea ca un munte de sare

Iar zorii departe mai sunt și mereu

Aștept altă zi dar mereu e acelaș soare,

   Umbre de vis și coșmar

Pier în noaptea de negru cleștar

Iar stelele se nasc și pier pe al nopții altar,

Și inima-mi plânge de dorul amar,

   Luna dintr-un colț de fereastră privește

Cum ochiu-mi se pierde în noaptea pustie,

Un urlet de lup solitar  în zare tot crește,

Și nimeni pe lume durerea-mi n-o știe...

  Și teamă mi-e c-o să pier ca mâine,

Uitat printre a lumii patimi haine,

Și-mi fi-va mormântul pe plaiuri străine,

Iar inima mea flori va face departe de tine...

  Și teamă mi-e c-ai să uiți iubirea mea toată,

Și teamă mi-e c-am  trăit o viață-n zadar,

Iar clipa-mi de viață am pierdut-o ca lumea să poată

Să învețe iubirea să pună mai sus de orice dar...