Furtună

 În ploaia de păcate a lumii efemere,

Am deschis deasupra sufletului meu

Umbrela iubirii...

Tunete lovesc hain orizonturi pustii,

Și frică mi-e, suflet suav, că nu o să  vii,

Și tremur de dorul târziu...

Se rup cerurile din raiul divin,

Și cad cu ploaia, să spele păcate,

Și doruri uitate...

Și tună și plouă, și fulgere

Despică lumea în două,

Și plâng și suspin ca și ieri,

Așteptând o zi nouă...