Pentru ce...

   Pentru ce se nasc iar stele,

pe a cerului cupolă,

pentru ce se se poartă norii,

pe sub soare zi de zi,

pentru ce e-ntinsă marea,

și deșertul e uscat,

pentru ce se scoate spada,

când e capu-n jos plecat...

   Pentru ce sunt mii de vise,    

când se năruie și piatra,

pentru ce ne trebuie moartea,

când primim cu toții viața,

pentru ce ne dau toți ura,

când ne trebuie iubirea,

pentru ce dorim dreptatea,

când minciuna-i adevăr...

   Pentru ce?! –întreabă cerul,

norii toți și marea-ntinsă,

                focul aspru din deșert,                                                        

                                                 spada când nu e încinsă...

   Pentru ce?! –întrabă somnul,

despre viață, despre moarte,

despre ură și iubire,

despre fals și adevăr,

și răspuns îți vor da toate:

„−Și pe noi ne-a creat Domnul!”