Datorie

  Pășește drept în viață și nu fugi de moarte,

oricât ai să alergi n-ajungi deloc departe;

se împiedică piciorul ce corpul îl susține

și parcă prea devreme sfârșitul piept îți ține.

  E lumea nesfârșită ca marea de durere,

nu știi când soarta pune un strop de mângâiere,

e scumpă nemurirea, mai scumpă însă-i viața

când vrei spre cer să pleci cu prima adiere.

  E viața dintr-un număr de răsuflări făcută,

cu fiece suflare pe rând se micșorează,

ca flacăra din vatră se mistuie tăcuă,

rămâne doar cenușa ce vântul o urmează.

  Privește către viață dar nu fugi de moarte,

căci lumea nesfârșită-i ca marea de durere;

ai lumea cât se poate și cerul cât se vede,

dator le ești la toate doar c-o singură moarte!