De gheață

  Prin ochii mei citesc lumina zorilor,

citesc căldura, gheța lui Gerar,

și umbra lungilor nopți de Brumar.

  Prin ochii mei se vede lumea clară,

cu răul ei, cu ură și război,

se vede clar noroiul din lunga primăvară

ce murdărește albul zăpezilor din noi.

  Și înghețat de ură și de noroi mânjit,

eu  mă îndrept spre Tine cu sufletu-mi zdrobit,

cu mâinile întinse ca spre un sacru loc,

îți cer a ta iubire și-un strop din sfântu-ți foc

s-aprind cu el, în gheață, făclia-mi de iubire

să vezi în al meu suflet unde te am pe Tine,

și unde ghioceii răsar și din noroi.