De Italia...

  Am vizitat într-un septembrie

țara lui Danté,

și nu era chiar Beatricé,

găsită-n cerul nouă.

  E țara cu izvoare

ce tulburi izvorăsc din Alpi,

fierbine-i a ei ură,

încinsă între mări,

și cerul ei înnourat

deapururi pregătit de ploi.

  Fost-am atunci și în Venezia,

oraș în care și punțile suspină,

orașu-n care Marcu odihna și-a găsit,

oraș scăldat de ape și de fierbinte vânt,

aici drumu-i pe ape iar morții n-au pământ.

  Și ostenit de gânduri și de fierbinte vânt

m-am așezat pe trepte de granit,

și-un sentiment de pace

și de stăpân a toate m-a cuprins,

ca pe Traian la Sarmizegetusa;

dar tot atunci, și tot acolo

simțit-am ura și răceala

lui Decebal și-a dacilor,

pe când erau supuși...

  Am vizitat, într-un septembrie,

țara lui Danté Aligheri,

pustie am găsit-o, și rece și străină,

precum Traian găsit-a Dacia,

când după ani de lupte crunte,

pământu-i supunea...