Mama

   Mi-am pus capul pe umărul tău,

și prins ca de-o vrajă din veacuri

pierdut printre vise am adormit...

   Pustiu era al meu vis,

precum e deșertul și nergul abis,

priveam prin a visului întunecată ceață,

și căutam în zadar o urmă de viață,

ascultam șoaptele ploii grăbite,

și simțeam picurii reci

cum fruntea-mi loveau repetat...

   Singur eram și uitat de lume,

mă roteam în lumea mea fără nume,

auzeam șoapte și foșnete ostile,

simțeam răceală și frig peste tot,

în jurul meu eram doar eu,

și chiar și eu eram absent din mine...

   Am început să strig, să țip,

să plâng nemângâiat de nimeni,

simțeam că mor fără să fii cu mine...

   Dar m-am trezit, coșmarul se sfârșise,

sărutul și alintul tău, m-au deșteptat din vise,

simțit-am atunci cum risipit-ai teama,

și speriat, cu ochii plânși și vocea stinsă,

eu am rostit surâzând fericit: –MAMA!

   Dedic aceste versuri, în special mamei mele, căreia vreau să îi mulțumesc pentru toată grija ce mi-a purtat-o și mi-o poartă încă și sunt sigur că mi-o va purta toată viața... Îți mulțumesc MAMĂ și din inimă îți spun că TE IUBESC!!!