O clipă dintr-o viață

   Zgomotul orașlui îmi tulbură cugetul,

furtuni mi se succed în sufletu-mi răvășit,

mi-e ochiul rece, trist și amorțit,

suspin și strig dar nimeni nu mă aude,

și scrijelesc cu unghiile în asfaltul rece

povestea vieții mele, dar nimeni n-o-nțelege...

   Mă zbat legat de freamătul asurzitor,

mă chinui să aud șoapta grăbită a unui trecător,

cântecul suav al unui greiere pierdut în marea de beton,

fragilul tril al unor rândunele călătoare,

dar nu am cum, e larma mult prea mare...

   Opriți o clipă grăbirea și grijile de azi,

priviți o floare cum zâmbește pe, pervaz,

priviți la soare, cum fețele le scaldă,

lăsați ca vântul obrazul să v-alinte,

păstrați și pentru voi o clipă dintr-o viață,

să ascultați natura cum dulce ne învață...