Return to innocence.

   A început să moară umanitatea din mine,

mă întreb oare de ce am ajuns să fiu câine,

mușc în stânga și rănesc în dreapta turbat,

la fiece colț îmi arăt furia și ura adâncă,

simt că in piept în loc de inimă am o stâncă,

am uitat să iubesc, și să iert am uitat

sunt singur și trist, hoinăresc ca un lup nemâncat,

rup lanțuti și zale, și nu pot fi legat,

urlu și strig disperat către lună și stele,

nu îmi ajung nisipul și marea

îmi doresc si o parte din ele...

   E iarnă și frig e în mine și viscol cumplit,

mi-e rece culcușul și somnul cumplit,

mă bântuie vise ciudate și negre, mormânt,

sunt rece și gol în suflet și-n tot ce cunosc,

deșert prea întins de praf și de foc,

lăsat-am în urmă și vreau să mă întorc,

uitat-am și calea ce râuri urmează domol,

sunt rătăcit și pierdut cu sufletul gol,

mă caut pe mine, și pe alții găsesc,

vreau drumul să-l iau înapoi și firesc,

turbarea s-o schimb, și ura în foc s-o topesc,

și cât mai am de trăit să pot și eu să iubesc...