Uitare.     

   Sunt zilele goale și triste ca pomii în toamnă,

și frunți pesimiste se pleacă tăcute și reci,

cu ele mă plec și eu sperând c-o să treci,

și un semn o să-mi faci cu gingașa-ți mână...

   mi-e inima rece și goală ca noaptea pustie,

ma simt nenăscut ca un vers nescris pe hârtie,

sunt singur și gol în lumea-mi de fum,

și caut în beznă a inimii, plin de iubire, drum,

   ochii mă dor și lampa-mi se stinge domol,

pășesc fără noimă și țel prin viața-mi pustie,

mă afund tot mai mult în noapte și nămol,

și nu e nimeni de aici a mă scoate să știe...

   te strig scufundat până-n gât în noroi,

mă zbat și m-afund mai adânc și mai greu,

mi-e sete de soare, și dor mi-e de noi,

și fiece clipă ce trece mă face să uit ce sunt eu...