Vis sub stele.

   Coboară înserarea pe sunet de vioare

și stelele șoptesc în clipa-mi o chemare,

un nor umbrește luna și stelele din jur

iar lumea ce se naște, pare un loc mai bun,

adorm sub clar de lună și stelele-mi șoptesc

povești din rupe ere, și timpuri nefirești,

iar clipele grăbite în loc parcă  se opresc

și din visarea-mi dulce nu vreau să mă trezesc;

viori și naiuri line mi-alintă visul efemer,

și penru-o clipă parcă, nu mai sunt prizonier,

sunt liber în visare, sunt liber chiar să zbor,

sunt liber să dansez cu îngeru-mi ocrotitor...

   Întind a mele brațe și visu-mi se destramă,

cobor dintre luceferi și mă cuprinde teamă,

mă simt născut din haos și în iad surghiunit,

căci brațele-mi sunt goale, și tu de negăsit...