Vis la malul mării.

Și trece timpul ca un vis

clipele se numără în fire de nisip,

și valuri spală plaje de vise și speranțe,

aducând către noi alte deziluzii...

Mor raze de soare pe cerul albastru

și norii jelesc cu lacrimi de ploi efemere,

dezgolind orizonturi pustii înnecate în mare

scrutate de pescăruși solitari,

și vremuri trecute își cer vama lor veche,

intonând cântece după ureche,

un trecător îngândurat se oprește

și plin de uimire privește...

Iar valuri se sparg, iar clipe se pierd,

fără rost pe o plajă pustie aștept  tremurând,

un nou val cu noi fire de nisip și alte clipe;

trecătorul pe plajă pășește un cântec de dor fredonând...

Iar soarele apune  scăldat în al mării talaz,

las în urmă ziua de ieri și ziua de azi,

și-n nisip desenez alte vise și îmi doresc,

ca în ziua de mâine să pot le trăiesc...