Căutare.

   Azi bat din nou la poarta eternității,

și plâng cerșind un strop de nemurire,

mă plimb jelind a timpului fugire,

și iar mă mint în fața nedreptății,

  alerg nebun la porți cu reci zăvoare,

strigând iubirea și lacrima ce doare,

îmi sfâșii  hainele și gol în fața-ți stau,

și din nimicul meu, și tie-ți dau...

  sunt un deșert uitat de lume și de ploi,

mă ard și mă usuc sub razele fierbinți,

sunt cifra unu, ce-o caută pe cifra doi,

sunt ca un știrb, visând mereu la dinți,

  sunt beat de dor și mut de înbătare,

și sorb ne răsuflând a vieții reci pahare,

mă mistui de iubire ca rugul în pustiu,

deși respir, mă întreb dacă sunt viu...

  alerg mereu și rătăcesc în lumi necunoscute,

urc munți înalți, cobor nenumărate văi,

ceru-l întreb de clipele tale trecute,

și toate-mi spun că aștri-s ochii tăi...