Carmen tristis.

    Îmi cânt pe strune de chitară

dorul pustiu și lacrima amară,

ciupesc de coardele ce mă înțeapă,

și cânt plângând o tristă melodie...

  mă înțeapă coardele ghimpate,

și picuri de sânge colorează decorul,

mi-s mâinile de sânge pătate

iar inima uscată îmi este de dor,

  plâng strunele și cerul cu ele suspină,

în versul ce-l cânt am o crâncenă noapte,

nu-s stele nici nori și nici palida lună,

să asculte târziu un cântec în șoapte.

   Sunt singur doar eu și chitara-mi nebună,

și noaptea-i prea neagră și rece,

sunt singur și dor mi-e de lună,

în versuri mă pierd și dorul îmi trece...