Desculț...

   Desculț pășesc pe fire de nisip

și marea o încerc cu al meu picior,

mă simt captiv în spațiu și în timp,

și iar de nemurire mi-e dor,

  simt stelele ce calea îmi veghează,

simt briza ce adie pe a valului creste,

văd luna cum blând luminează,

tăcerea și noaptea ca într-o poveste,

  și țărmu-i pustiu pierdut în visare,

și stelele cad rupând din inimi dorințe,

iar valuri se sparg și se întorc iar în mare,

ducând cu ele șoapte și vise fierbinți...