MAI

                                Te văd prin ceața deasă și albastră

                             Cum rupi din stele raze și îmi furi

                             Lumina care-mi bate la fereastră,

                           Când stinse sunt a mele lumânări,

Te strig flămând și gol și pustiit,

Dar în zadar căci pentru a mea trudă

Răsplata încă nu mi-am primit,

Și strig în van, nu-i nimeni să audă...

 Un colț uscat de pâine și un cotor de măr

MAI am în fața mea, și le privesc nedumerit,     

Și-n gura mea e doar un gust amar,

De la salamul de doi lei ce a mucegăit...

Dar nu-i interesant ce eu trăiesc și simt,

Tu-mi furi încet dar sigur și luna de pe cer,

Căci ochii mei privesc într-una spre mormânt,

Când stau îngenunchiat și încă o zi îți cer...

                                         MAI lasă-mi doar o zi să mai visez că pot,

                                          MAI uită-te la mine chiar de te doare-n cot,

                                           MAI pleacă-ți și privirea la masa mea pustie,

                                               Azi nu MAI vreau o pâine... mi-ajunge o felie...!!!