Veșnica copilărie

Aleargă copile pe pajiștile întinse,

hrănește-ți bucuria cu roua dimineții,

iar grijile le lasă în urmă neatinse,     

și inima îți umple cu bucuria vieții...

                                                                    

Alungă întristarea din ochii tăi adânci,

pășește fără teamă prin iarba de safir,

aleargă peste piscuri și urcă peste stânci,

și-n viața asta scurtă, nu fi doar musafir...

 

Când ești căzut nu te-ntrista, zâmbește,

și nu lăsa durerea pe suflet să-ți apese,

căci tolănit, mai lesne, spre stele se privește,

și de a ta durere chiar nimănui nu o să-i pese.

                                

Aleargă, deci, copile, și viața o trăiește,

căci clipa care trece nu va veni înapoi,

iar viața-i o clepsidră ce nu se răsucește,

           și clipele frumoase, sunt ceasuri mult prea moi...

Aleargă și zâmbește, tu, veșnice copil,

căci clipele ce vin nu poți să le oprești,

și pentru ce-ai pierdut toate-ți vor cere cont;

iar astăzi de-ai greșit, mâine o să plătești...

Trăiește clipa dată, și nu o irosi,

un răsărit pierdut, în veci  nu-i de găsit,

iar noaptea când te cheamă spre a te adormi,

tu ochii să-ți închizi știind că ai iubit...