U.T.A

Uitarea se așează pe amintiri,

cum umbrele și noaptea

se năpustesc pe cimitir...

trecute clipe mor

sub lacrimi reci de stele

și praful se așterne peste ele...

aprind în cimitir o lumânare

și lacrima îmi șterg

cu mânecile hainei mele,

suspin adânc și te alung din cale

cu un oftat prelung.

mă doare rău uitarea,

și simt cum toamna mă doboară,

cum bruma mă usucă,

și vântul ca pe o frunză ruginie

c-o adiere mă coboară...

mă pierd în frunzele ce dorm,

peste morminte mă așez și mor

azi uit de primăvară și de nori,

și uit chiar prima dintre flori,

la care am tânjit de atatea ori...

și noaptea se coboară peste toate,

lângă o piatră de mormânt sălășluiesc,

sub stelele ce îmi zâmbesc și mor,

și cu o daltă scrijelesc în piatră:

 UITĂ DE TIMPUL ANTERIOR!!!